No, care-i Baiu'?.

La ora la care scriu aceste randuri sunt cuprins de o placuta mahmureala. Asa ca experimentez scrisul in conditii de "replici minore, posterioare seismului". Daca ar fi sa alegeti  un munte care sa va scoata treptat si discret din mahmureala, care ar fi acela? Calcarul Craiului, conglomeratul de Bucegi sau sisturile cristaline ale altui munte? Va propun asadar varianta ultima. Iar in locul remediilor zemoase si bogate in grasimi vin in intampinare cu o tura de cateva ore prin muntii Baiului.
Baiului a.k.a. si muntii  Garbovei. Aflati in vecinatatea Bucegilor de care-i desparte valea Prahovei si eclipsati de acestia de la vest si nu departe de alt munte "rival" Ciucas cam pe la nord-est, muntii acestia blanzi i-am comparat multa vreme  cu fosta mea colega de gimnaziu, Predica Lacramioara. Care era si grasa si urata, asta conferindu-i postura de  tinta a  mistourilor mele si a altor colegi.

Va propun asadar sa va rezolvati mahmureala cu un scurt circuit, asa ca un sprit de vara, prin acesti munti. Daca vii dinspre sud si vrei sa scapi si de zgomotele civilizatiei cat mai grabnic alege drept poarta de intrare in masiv orasul Sinaia.

In continuare va prezint prima mea isprava in muntii Baiului, pe care i-am trecut, pana la aceasta drumetie, la categoria "munti de facut ca babaciune", i-am privit cu interes mai ales in lunile de toamna atras de betia (iarasi o betie) de culori din padurile Baiului.

Parasesc Sinaia, imediat ce traversez ,in asta ordine, D.N.1,raul Prahova si magistrala feroviara 300 si imediat ce se incheie asfaltul. Pe o tabla mancata de rugina esti instiintat ca te afli in drum spre cabana Piscul Cainelui. Punctul albastru insoteste drumul forestier. Tai cu voinicie serpentinele si ajung in preajma fostei cabane turistice, acum proprietate privata.Zgomotele din vale se aud din ce in ce mai putin, pe masura ce urc pe Culmea Cainelui. Cand abia incep sa-mi regasesc ritmul si bucuria urcusului dau de alte zgomote. Un buldozer deschide un drum mutiland peisajul.Ferindu-ma de cativa bolovani ce o iau la vale depasesc  pentru intaia oara in viata mea un buldozer pe o poteca turistica marcata.Ajuns in muchie ma bucur iarasi de liniste, de aerul proaspat si de vestitorii primaverii.

Parca pentru a confirma ca nu am gresit traseul undeva pe la jumatatea muchiei Cainelui apar patru zavozi. In goana. Se opresc latrand cateva clipe si apoi o zbughesc de unde au venit. Pasesc gratios printre gentiane, ghiocei si alte minuni ale primaverii. Dupa ce merge tangent cu o  padure de larice sau zade, una din cele mai intinse paduri pe care le-am vazut, poteca larga se apropie de creasta principala a masivului. Trec pe langa o stana abandonata de ceva ani.

Asta ma face sa regret ca mi-am uitat acasa player-ul. Una din radacinile arborelui meu genealogic cerea musai  sa fie udata cu asa ceva: http://www.youtube.com/watch?v=z9dEsxqI8Lc&feature=related 
Ies rapid din acest impas ajungand in creasta principala a masivului, undeva intre varfurile Vornicului si Draganului.Posibil ca acesti doi munti sa fii apartinut unui anume Dragan, vornic. Iar de frica lui Voda sau a dusmanilor (stiut este ca maneaua a aparut ca gen muzical in Orient unde numarul dusmanilor la mia de locuitori era net superior Occidentului papistas ori protestant) sa fi botezat asadar cele doua varfuri cu numele ce le au si azi.

De pe cota maxima a turei de azi imi arunc privirea asa cum Zeus si-o arunca asupra partii femeiesti, nemuritoare si muritoare, de la inaltimea Olimpului sau.Catre abruptul prahovean:

 catre zona estica a muntilor Grohotisu si Ciucas:

Din varful Draganu prind un plai vestic si galopand pe langa o stana acoperita cu o tabla noua si printr-o padure plina de peturi si alte ambalaje provenite de la stana ajung la drumul forestier de pe valea Rea si in numai o ora langa un rau plin de peturi si alte ambalaje ce provin de la stanile urbane ce se afla de-a lungul lui. Raul Prahova imi ofera cea mai apropiata imagine de tabelul lui Mendeleev. Ma gandesc la acei minunati voluntari de la "Let's do it Romania" si alte actiuni asemanatoare. Cu lehamite as schimba sloganul in "Let's fuck it Romania". O spun in soapta, sa nu ma auda Predica Lacramioara. Pe care nu  am vazut-o de atatia ani si care m-a surprins cat de mult a slabit si ce bine arata. Ii arunc cateva bezele si ii promit ca am sa o mai vizitez.Un octombrie cu Predica Lacramioara. Suna minunat!

Panadoliada

Am descoperit muntii acestia destul de tarziu, in ciuda proximitatii. Prima oara m-am si ratacit in ei. Nu aveam habar de gore-tex, de holofibra, de fibrobar si altele. Inca nu iesisera ciobanii din vai catre creste si nici Ion Iliescu  nu iesise la primul mandat  prezidential, din cele trei.Era asadar pana-n Duminica Orbului a anului 1990. De atunci i-am strabatut indeobste iarna, deseori gasind adapost in stane. O singura data cu cortul.Acum trei ani. Isprava o poti citi aici: http://carpediemtv.blogspot.com/2010/11/royal-beach.html
Asadar in Leaota incercand acelasi traseu. Si aceeasi campare pe varful Leaota. Am pus in ecuatie anii in plus de la iesirea anterioara, mai putin kilogramele in plus din rucsac si deloc gradul ori gradele peste temperatura obisnuita a corpului.

 Alaturea de Luca, Iulian si Dragos am purces pe langa pestera Rateiu, prin cheile cu acelasi nume pe urmele unora ce avusesera drept tinta cantonul forestier Rateiu. Nu stiu cum reusesc insa, la putina vreme, ne afundam in zapada pana la brau in incercarea de a iesi dintr-o doboratura, in traversarea unui valcel. Este deja ora 13.30 si tinta de astazi imi pare mai indeparatata decat varianta de a ne fi intalnit cu un grup de suedeze singurele, evident cu sanii mari.Cu multi de chiu si mai multi de vai sapam, cu schimbul, transee pana-n muchia Creasta Lunga. Ies in gol alpin cu stomacul gol pe la orele 15.30. Caut din priviri suedezele. Au urmat  cateva sute de metri pe muchie. Metri in care nu stiu ce m-a incins asa de tare. Gandul ca pot rata suedezele, sudalmile cauzate de refuzul stratelor de zapada de a ma sustine ori faptul ca am ajuns la pragul temperaturii de fierbere? Ori tustrele!

Cele trei motive au actionat precum trei pietre de moara. Am luat astfel decizia sa montan tabara de corturi in prima treime a Coamei Lungi, nu departe de liziera padurii.Undeva pe la 1500-1600 metri altitudine. In timp ce Dragos si Iulian pregatesc brazdele de primavara cu greu reusesc sa ma tin pe picioare. Ma simt in pline dusuri scotiene iar voiosia camarazilor imi sustine fragil moralul.Tot ce-mi doresc este ca tabara sa fie gata, primusul sa fiarba apa topita din zapada pentru ceai. Mult ceai si sa ma dedic sacului de dormit.

Imi iau asadar, asezat pe isopren, pozitia de cronicar. Aflat in ariergarda grupului privesc fara remuscare ori nostalgie catre zona inalta a Leaotei. Pana in varful Leaota pare o vesnicie. Si daca as fi fost in maxim de forma as fi ajuns pe intuneric pe varf. Iar de montat cortul pe intuneric nu-mi mi-ar fi ars. In veci.

 Doua supe, urmate de ceai din belsug si ma retrag in vastele apartamente. Este abia ora 18.00 si perspectiva unei nopti atat de lungi nu ma incanta.Triumviratul cu care impart aventura are chef de facut poze. Asa ca, mizand pe lipsa mea de reactie ma pomenesc cu sarcina de a lumina vastele apartamente vreme de minute bune.

Inghit cu speranta doua pastile de panadol si adopt pozitia fetusului. Proximitatea cortului in care se afla Iulian si Luca implica si sa fiu martor la sforaiturile unuia si la fobia altuia. Tradusa prin intrebarea "Care esti acolo,ma?". De doua ori la interval de cateva minute. Imi vine sa-i raspund "nu trage dom' Semaca...sunt eu Lascarica..." Nu reusesc sa dorm si undeva pe la 3 ale diminetii sunt cuprins de frisoane. Tremuratul secondat de clantanit dureaza minute in sir. Apoi atipesc si ma trezesc intr-o lumina limpede si orbitoare.Nu ma aflu inconjurat de nicio virgina, fie ea si suedeza.Asadar nu ma aflu in Rai(ul) musulmanilor. Altfel Dragos nu ar dormi insensibil. La fel ca ceilalti doi din cortul vecin. Ies din cort atat de proaspat si bine dispus precum vremea de afara.

Intreaga Coama Lunga, varfurile Rateiului si varful Leoata sunt tot atatea chemari la miscare. Imi fac simtita starea prin indemnuri revolutionare pigmentate cu descrierea peisajului. Cu greu cei trei se urnesc, in viteze diferite. Asa ca strangem tabara unde lasam in urma numai niste foi de ceapa, ceva coji de portocale si...raceala mea.

 Se simte ca este o alta zi.Un soare ce vesteste si aici sfarsitul iernii, o crusta solida de zapada, pe alocuri inlocuita de portiuni  de iarba si piatra. Aparute parca pentru a te imbia la odihna si belvedere. Si dai cu odihna si belvedareala pana cand din sud se insinueaza o patura de nori care ne surprinde intre varfurile Rateiului si cel al Leoatei.Iarna pe varful Leoata ai sanse mult mai mari sa intalnesti un grup de suedeze decat sa ai cateva minute de acalmie, fara vant, nor si ceata. Asadar pe la orele 14.00 parasim in graba varful, schifuiti de vant.

Aleg sa cobor catre est de-a lungul muchiei Rateiului. O coborare destul de rapida pe un traseu (re)marcat proaspat cu momai. Pana in preajma stanei Ratei nu intampin dificultati legate de stratul de zapada. 

 Arunc o ultima privire catre zona inalta a masivului. Poate o sa-l mai strabat in vara asta. In iunie , cel mai probabil, pana sa urce pastorii. Mai exact cainii acestora. Si cand infloreste bujorul de munte iar intreg masivul este rosu aprins. Hmmm. Ce idee mi-a venit. Sa imi cante "Luna Amara" in creasta Leaotei. "Rosu Aprins",evident. http://www.youtube.com/watch?v=ZowOn6MYKbk
Doua panadoluri m-au salvat. Celelalte doua ramase in rucsac le-am luat acasa. Dupa doua zile. Alaturi de alte medicamente. Raceala mi se lipise de bocanci, asadar.