Panadoliada

Am descoperit muntii acestia destul de tarziu, in ciuda proximitatii. Prima oara m-am si ratacit in ei. Nu aveam habar de gore-tex, de holofibra, de fibrobar si altele. Inca nu iesisera ciobanii din vai catre creste si nici Ion Iliescu  nu iesise la primul mandat  prezidential, din cele trei.Era asadar pana-n Duminica Orbului a anului 1990. De atunci i-am strabatut indeobste iarna, deseori gasind adapost in stane. O singura data cu cortul.Acum trei ani. Isprava o poti citi aici: http://carpediemtv.blogspot.com/2010/11/royal-beach.html
Asadar in Leaota incercand acelasi traseu. Si aceeasi campare pe varful Leaota. Am pus in ecuatie anii in plus de la iesirea anterioara, mai putin kilogramele in plus din rucsac si deloc gradul ori gradele peste temperatura obisnuita a corpului.

 Alaturea de Luca, Iulian si Dragos am purces pe langa pestera Rateiu, prin cheile cu acelasi nume pe urmele unora ce avusesera drept tinta cantonul forestier Rateiu. Nu stiu cum reusesc insa, la putina vreme, ne afundam in zapada pana la brau in incercarea de a iesi dintr-o doboratura, in traversarea unui valcel. Este deja ora 13.30 si tinta de astazi imi pare mai indeparatata decat varianta de a ne fi intalnit cu un grup de suedeze singurele, evident cu sanii mari.Cu multi de chiu si mai multi de vai sapam, cu schimbul, transee pana-n muchia Creasta Lunga. Ies in gol alpin cu stomacul gol pe la orele 15.30. Caut din priviri suedezele. Au urmat  cateva sute de metri pe muchie. Metri in care nu stiu ce m-a incins asa de tare. Gandul ca pot rata suedezele, sudalmile cauzate de refuzul stratelor de zapada de a ma sustine ori faptul ca am ajuns la pragul temperaturii de fierbere? Ori tustrele!

Cele trei motive au actionat precum trei pietre de moara. Am luat astfel decizia sa montan tabara de corturi in prima treime a Coamei Lungi, nu departe de liziera padurii.Undeva pe la 1500-1600 metri altitudine. In timp ce Dragos si Iulian pregatesc brazdele de primavara cu greu reusesc sa ma tin pe picioare. Ma simt in pline dusuri scotiene iar voiosia camarazilor imi sustine fragil moralul.Tot ce-mi doresc este ca tabara sa fie gata, primusul sa fiarba apa topita din zapada pentru ceai. Mult ceai si sa ma dedic sacului de dormit.

Imi iau asadar, asezat pe isopren, pozitia de cronicar. Aflat in ariergarda grupului privesc fara remuscare ori nostalgie catre zona inalta a Leaotei. Pana in varful Leaota pare o vesnicie. Si daca as fi fost in maxim de forma as fi ajuns pe intuneric pe varf. Iar de montat cortul pe intuneric nu-mi mi-ar fi ars. In veci.

 Doua supe, urmate de ceai din belsug si ma retrag in vastele apartamente. Este abia ora 18.00 si perspectiva unei nopti atat de lungi nu ma incanta.Triumviratul cu care impart aventura are chef de facut poze. Asa ca, mizand pe lipsa mea de reactie ma pomenesc cu sarcina de a lumina vastele apartamente vreme de minute bune.

Inghit cu speranta doua pastile de panadol si adopt pozitia fetusului. Proximitatea cortului in care se afla Iulian si Luca implica si sa fiu martor la sforaiturile unuia si la fobia altuia. Tradusa prin intrebarea "Care esti acolo,ma?". De doua ori la interval de cateva minute. Imi vine sa-i raspund "nu trage dom' Semaca...sunt eu Lascarica..." Nu reusesc sa dorm si undeva pe la 3 ale diminetii sunt cuprins de frisoane. Tremuratul secondat de clantanit dureaza minute in sir. Apoi atipesc si ma trezesc intr-o lumina limpede si orbitoare.Nu ma aflu inconjurat de nicio virgina, fie ea si suedeza.Asadar nu ma aflu in Rai(ul) musulmanilor. Altfel Dragos nu ar dormi insensibil. La fel ca ceilalti doi din cortul vecin. Ies din cort atat de proaspat si bine dispus precum vremea de afara.

Intreaga Coama Lunga, varfurile Rateiului si varful Leoata sunt tot atatea chemari la miscare. Imi fac simtita starea prin indemnuri revolutionare pigmentate cu descrierea peisajului. Cu greu cei trei se urnesc, in viteze diferite. Asa ca strangem tabara unde lasam in urma numai niste foi de ceapa, ceva coji de portocale si...raceala mea.

 Se simte ca este o alta zi.Un soare ce vesteste si aici sfarsitul iernii, o crusta solida de zapada, pe alocuri inlocuita de portiuni  de iarba si piatra. Aparute parca pentru a te imbia la odihna si belvedere. Si dai cu odihna si belvedareala pana cand din sud se insinueaza o patura de nori care ne surprinde intre varfurile Rateiului si cel al Leoatei.Iarna pe varful Leoata ai sanse mult mai mari sa intalnesti un grup de suedeze decat sa ai cateva minute de acalmie, fara vant, nor si ceata. Asadar pe la orele 14.00 parasim in graba varful, schifuiti de vant.

Aleg sa cobor catre est de-a lungul muchiei Rateiului. O coborare destul de rapida pe un traseu (re)marcat proaspat cu momai. Pana in preajma stanei Ratei nu intampin dificultati legate de stratul de zapada. 

 Arunc o ultima privire catre zona inalta a masivului. Poate o sa-l mai strabat in vara asta. In iunie , cel mai probabil, pana sa urce pastorii. Mai exact cainii acestora. Si cand infloreste bujorul de munte iar intreg masivul este rosu aprins. Hmmm. Ce idee mi-a venit. Sa imi cante "Luna Amara" in creasta Leaotei. "Rosu Aprins",evident. http://www.youtube.com/watch?v=ZowOn6MYKbk
Doua panadoluri m-au salvat. Celelalte doua ramase in rucsac le-am luat acasa. Dupa doua zile. Alaturi de alte medicamente. Raceala mi se lipise de bocanci, asadar.