Adio Toamna!

Anul acesta valea Caraimanului, a Jepilor ori valea de sub telecabina ce leaga Busteniul de platoul Bucegilor a fost traseul pe care l-am parcurs cel mai des. Fie ca ma antrenam pentru maratonul Bucegi 7500 din acest an, fie ca apelam la acest traseu ca pentru o solutie rapida in a urca sau cobori in/din zona Babele am optat de 7-8 ori in acest an sa o parcurg. Cu riscurile unor intalniri cu fauna patrupeda si bipeda a Bucegilor! Asa ca adulmecand ca va fi ultimul sfarsit de saptamana autumnal am reusit sa conving inca trei pasionati de munte si sa ma gasesc inca o data la intrarea in traseu. Primele 20 de minute au trecut in "alertul nostru pas de rata" pentru cam,simtind nechezatul lui Geo sa incep sa-mi mai smulg ceva fulgi din partea dorsala si sa iutesc si eu ritmul.In fapt, pentru cateva minute bune, ritmurile. Adicatelea si cel cardiac. Va invit in cele de mai jos sa va bucurati de ultimele culori ale toamnei.

Un traseu turistic indicat pasionatilor de munte indiferent de orientarile politice, religioase si sexuale!

"Mama unde esti?/Bate-ma de vrei/Dar lasa-ma cu ei"

O invitatie insorita catre braul Portitei si lumea Caraimanului.

Tot eu. Mic,dar ocosh!

Catre fata sudica a Caraimanului.

Una din portiunile mai expuse.

"Pe poteci umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Vei afla povesti necunoscute
Spuse chiar de glasul muntelui"

Ganditorul de Caraiman.Fara basca!

Asa."Deci pompa, deci ventilul". Vorbele celor de la Divertis.Intru dupa 1ora si 40 de minute in cabana Caraiman.Daca nu mi-as fi atins naduseala de sub polartec si nu as fi avut proaspete miasmele si culorile vaii Caraimanului as fi putut lesne sa cred ca ma aflu intr-o bodega din vecinatatea garii Ciulnita, intr-o zi de avans sau de lichidare.Pai, om fi noi frati cu codrul, cu barza, cu manzul, cu viezurele ori cu prazul insa cabana Caraiman la ora aceea, intr-o superba dupa amiaza de toamna se putea numi mai degraba cabana Sharaiman.

Fum de tigara de m-am simtit in preajma unui optmiar.Cateva ceaiuri si mai multe priviri aruncate catre un televizor ce darnic arunca printre rasetele cristaline, de la vodka "Cristal" biensur, ale unor bustenari, arunca cu generozitate zeci de tzatze dintr-un film cu si despre, printre tzatze, o insula a Fericitior. Cel putin pana la faza aparitiei celui Civilizat.Las pe cei "fericiti" in cabana si tzup-tzup catre Babele. Am sase mere in rucsac pentru cei doi prieteni intru Munte si Viata. Gina si Ginel, de la cabanutza lor "Floare de Colt".Graba de ai revedea pe cei doi, ciorba Ginei si reducerea unor intalniri cu pantofarul de Bucegi ma imping in numai 15-20 de minute in cabana celor doi. Nu inainte de a face cateva poze. Catre zona superioara a vaii Ialomitei cu muntele Doamnele si muntele Batrana.

Catre...mine si muntele Obarsiei, in plan central.

 Catre Sfinx, nemiscat la trecerea unui biciclist.

 Ori catre barfitoarele Babe.

Cu un rucsac mai usor cu 6 mere si ceva sandwich-uri si cu un stomac mai plin cu o ciorba si ceva sandwich-uri purced pe platoul Bucegilor catre cantonul Jepi. De aici intr-o coborare, un fel de remember Maraton Bucegi editia 2010, catre Busteni. Va las cu imaginea peretelui Claii Mari si va doresc ce-mi doriti si voi. Si nu uitati sa fiti cuminiti si sa aveti grija de cei dragi!

Fabula medievala

"John era un viteaz cavaler al regelui Arthur dar avea si el o obsesie  pentru frumosii sani ai reginei! Stia bine ca, daca i-ar fi atins, ar fi  fost condamnat la moarte.
Intr-o zi, John nu mai rezista si isi face cunoscuta dorinta lui secreta  magului Merlin. Baiat orientat, magul gaseste o solutie pentru a satisface  dorinta acestuia dar numai contra a 1000 monede de aur. John accepta fara  sa ezite.
In dimineata urmatoare, magul Merlin prepara o pulbere urticanta si o pune  in sutienul reginei, in timp ce ea isi facea dusul. Imediat ce regina se imbraca incepe sa simta o mancarime din ce in ce mai mare.
Regele Arthur il convoaca imediat pe vrajitor, pentru a-i cere un remediu,  iar acesta ii spune ca doar o saliva speciala, aplicata timp de patru ore ar putea trata aceasta teribila urticarie. A mai mentionat ca din testele efectuate in laborator, a observant ca doar saliva lui John ar avea  aceste caracteristici speciale.

Regele il convoaca imediat pe John, care deja isi luase antidotul pentru  pulberea urticanta. Asa se face ca John are ocazia de a saruta (la ordinul  regelui!), pentru cateva ore bune, sanii pe care ii visase dintotdeauna si  pe deasupra vine sarbatorit de curte ca un erou.
Inainte de a se intoarce la mosia lui, John este oprit de vrajitor, care ii reaminteste datoria de 1000 de monede de aur. Surpriza, insa, John, deja satisfacut, refuza sa plateasca, mizand pe faptul ca magul nu s-ar fi  putut confesa, fiind complice la ce s-a intamplat.
In dimineata urmatoare, insa, magul Merlin pune aceeasi pulbere  urticanta in chilotii regelui....."

Morala fabulei: PLATITI-VA FACTURILE LA TIMP

Brazii se frang, dar nu se indoiesc

Sibiu,1994-Intr-un amfiteatru al facultatii de Istorie l-am zarit pentru prima oara. La o intalnire intre noi, studentii de la istorie si fosti detinuti politici din Sibiu.Se remarca fata de ceilalti. Parul nins, mustata munteneasca, alba si ea, ochii calzi si patrunzatori ca doua iezere fagarasene.

Ion Gavrila Ogoranu, luptator in rezistenta anticomunista din muntii Fagarasului.

Targoviste, 1997-In primul an la catedra ma hotarasc sa ii iau pe elevi din fata manualelor si sa ii pun in fata unor oameni ce au trait toate acele evenimente dureroase din istoria deceniilor comuniste. Fara sa banuiesc la intalnire soseste si Ion Gavrila Ogoranu.Venit special de la Alba pentru aceasta intalnire.

Targoviste, 2010- Nu mai departe de ieri gasesc intr-un cotidian central informatia ca are loc premiera filmului "Portretul luptatorului la tinerete". In regia lui Constantin Popescu este primul din trilogia "Aproape liniste". Un omagiu, tarziu, la patru ani dupa ce a trecut la cei drepti, adus lui Ion Gavrila Ogoranu si camarazilor sai.

Daca nu ai timp sa citesti cele traite de Ion Gavrila Ogoranu in cartea sa "Brazii se frang, dar nu se indoiesc" va rog sa va faceti vreme pentru acest film. Si sa nu uitati ca Ogoranu a scris "pentru a lasa marturie ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie în fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sângele lor, au spalat fata României, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca români.”

Valea Morarului

"Nu stiu sigur, azi sau maine pe Morar am sa te sui
Sa ne logodim, iubito, sus in varful muntelui".
Acestea sunt ultimele doua versuri dintr-o melodie atat de familiara iubitorilor de munte si de folk. Probabil cunoscuta multora din interpretarea mizerabila a lui Margineanu. Insa la ce te poti astepta de la unul care nu a calcat niciodata (fac prinsoare) prin locurile pe care le pomeneste in interpretarea sa. Inclusiv pe Morar.
Morarul. Un munte care te introduce in frumusetile abruptului prahovean al Bucegilor.

Pentru cei care doresc sa-i calce domeniul recomand cea mai lesne varianta. Valea Morarului. O vale alpina, nemarcata, care nu pune insa probleme tehnice deosebite. Un echipament adecvat, ceva conditie fizica si musai un fluier. Ai dezlegare la repertoriu. Ursul nu face, din pacate, deosebirea intre un repertoriu muzicii clasice si "ce vrei sa asculte lumea,numai Schopenhauer?" (citat din manelotul Costi Ionita). Sa zicem ca ai indeplinit conditiile de mai sus. Atunci musai cu o descriere a traseului treci la treaba. Odata intrat in firul vaii, dupa ce ai parasit poteca marcata cu triunghi rosu de pe plaiul Munticelului, intrii pe valea Morarului. Drept repere ai acele Morarului, pe stanga in directia de deplasare. Treci prin poiana cu urzici si dupa putina vreme intri si in firul vaii.

Cateva portiuni de catarare iti amintesc ca este totusi o vale alpina, usoara ce-i drept de grad 1A.Odata iesit din zona de stancarie valea se deschide avand in fata zona inalta a Bucsoiului.Pare o vesnicie pana acolo. 

Iti mai tragi sufletul

Te mai uiti si pe unde calci

Si dupa un ultim prag atingi ultima caldare cea dinainte de cabana si varful Omu

 

De aici un ultim urcus iar geografia invatata la scoala o poti lesne verifica pe teren. Catre vest culmile nordice ale Bucegilor si surata Piatra Craiului

Catre vecinul la fel de semet, varful Costila

Ori catre valea Gaura si muntele Leaota, in plan secund

Un ultim popas la Omu 

Si apoi poti alege varianta cea mai rapida de coborare catre Busteni, prin valea Cerbului

In numai doua ore si jumatate esti inapoi la jumatatea drumului dintre Gura Diham si Busteni. Nu ai nevoie de prea mult noroc sa nu nimeresti printre fumurile gratarelor intre auditoriul de "Schopenhauer". In speranta ca nu ai asemenea "bafta" iti urez o tura pe masura sufletului tau.

Royal Beach

"Dormim cu cortul pe varful Leaota?" La intrebarea aceasta am primit trei raspunsuri afirmative. Luca, Sorin a.k.a. P.F.-ul si Cristi a.k.a. Musca. Asa ca la numai doua zile dupa rebeliunea de anul nou iata-ne in masina de Moroieni. Bunavointa unei foste eleve din Moroieni, adicatelea a cumnatului ei, ne scutesc de aproape 10 km de tropaiala pe un asfalt cuprins de zapada si gheata. Deja se intunecase cand parasim drumul de cariera Lespezi si o facem la stanga pe drumul forestier care te duce pana in apropierea pesterii Ratei. Aerul rece ne invadeaza alveolele pulmonare mai ales pe urcusul accentuat care ne scoate in drumul forestier ce te duce in cheile Rateiului. La lumina frontalelor parcurgem in 2-3 km. pe valea Rateiului. Pe urmele deschise de prietenii care sarbatorisera trecerea dintre ani la cantonul Ratei. Unde ii gasim la caldura sobei, pe Iosif, Lidia si Dragos. Nu sunt prea hotarati sa se inscrie si ei maine in tura. Oricum nu au la ei un cort si daca ar urca cu noi pe varful Leaota ar avea varianta coborarii catre sud, spre cabana Leaota, sau catre nord pentru inca o noapte la stana din Cumparata Crucii. A doua casa pentru Iosif si Lidia in lunile cand nu sunt ciobanii acolo.

Dupa o seara la care la caldura focului s-a mai adaugat caldura vinului fiert si cea a gratarului, a doua zi vremea ne imbie la drum. Hotaram sa abordam un traseu care sa ne scoata  cat mai repede in zona de gol alpin. Urcusul prin padurea de conifere ne scoate in preajma stanii din Coama Lunga.

Domoala dar lunga aceasta coama ne duce pana in zona celorlalte doua varfuri gemene de peste 2000 de metri. Varfurile Rateiului, doua cocoase ce se pot cu usurinta observa si din  Targoviste. In saua dintre aceste varfuri si varful Leaota gasim obisnuitul patinoar.

Vantul se inteteste, un fapt obisnuit pentru acest varf mai ales in anotimpul hivernal. Ajunsi langa gramada de pietre din zona somitala facem repede poza de varf iar grupul se scindeaza in doua. Iosif, Lidia si Dragos coboara catre stana...

...iar noi ne apucam in a sapa un locas pentru cort, la cativa metri de varf, intr-un scoc la adapostul unor stanci. Lucrarea ne costa ceva timp si energie iar ceea ce a iesit nu este prea imbietor.

Lasam nazurile la o parte si de voie, de nevoie intram in cort. Este a treia zi a anului, cerul atat de instelat este un semn ca in noaptea ce va urma o sa cam tremuram. Hotaram sa-l plantam pe Luca la mijloc, sacul lui de dormit nefiind deloc unul in care sa te incumeti sa rabzi peste 12 ore in contextul dat. Mai trec 2-3 ore ba cu un ceai, ba cu o supa instant. Gandurile imi zboara,imi coboara mai exact pe versantul nordic al varfului la "ciobanii" nostri.Cu certitudine nu sunt defel parcimoniosi in a se intretine cat mai mult la caldura focului. Dupa orele 22 se simte frigul din ce in ce mai crancen. Sacul meu de puf, in care am intrat imbracat cu o mare parte din haine, parca incepe sa se rigidizeze pe alocuri. In plus vezica ma invita la o scurta plimbare romantica pe sub bolta instelata. O refuz intreaga noaptea! Din cei patru prezenti la inceputul turei in cort suntem trei. Cristi a.k.a. Musca a renuntat sa mai urce si sa inopteze pe varf. Concluzionam ca renuntarea acestuia este, in mare parte, vina mea.In seara precedenta l-am luat in balon mai ales cand am ne-a laudat performantele sacului sau. "Nu este gros sau voluminos dar isi face treaba".Curios de marca produsului primesc un raspuns care imi starneste un hohot de ras iar lui Musca ii starneste ideea de a nu mai urca cu noi. "Nu este de firma, scrie pe el Royal Beach".
Vezica nu imi mai da pace si ma taraste din lintoiul nostru. Cu cateva minute inainte de rasaritul soarelui. Romantismul vezicii mele ma uimeste. Iata rezultatele, catre vecinul Leaotei, Bucegiul.

Romantic la 2133m

Cu Craiasa Carpatilor Romaniei, Piatra Craiului.

Si catre zona sudica a masivului Leaota.

 

Se anunta o zi excelenta. Alegem varianta continuarii crestei principale catre sud pana la pseudo-cabana Leaota.

Dupa noaptea petrecuta pe varful Leaota coboram fara sa fortam pentru a ne bucura cat mai mult de caldura razelor solare.Schimbam insa ritmul odata ajunsi in poiana "Ziduri", pe valea Ialomicioarei. Inca 9 km de drum pana in Runcu. Frigul incepe sa-si arate coltii.Ajunsi in sat ne asezam tustrei la o bere in asteptarea masinii Lidiei. Care ne gaseste razand cu pofta de "Royal Beach"-ul lui Musca.

Prin Imparatia Fagarasilor

Incotro?

Lacul Capra si Monumentul Alpinistilor.

"Sa faci ce zice popa, nu ce face popa"?

"La trei pasi de moarte"

Trapezul Romaniei, Vistea-Moldoveanu.

Pe Vanatoarea lui Buteanu

Lacul Podul Giurgiului

"Termopane, termopane..."

Cei trei uriasi: Lespezi,Caltun si Negoiu.

"Ochiul" Caltunului.

Pe Negoiu.

Homo Fagarassensis.

Un nou traseu marcat in Bucegi.

     Anul acesta masivul Bucegi cunoscut o refacere a traseelor marcate, o actiune fara precedent in istoria turistica aproape seculara a muntelui. Inceputa in judetele vecine Brasov si Prahova, judete cu care impartim zona montana a Bucegilor, a fost finalizata la finele lunii octombrie de catre cei ce si-au adjudecat acest proiect pentru zona Dambovitei.

     In afara de refacerea vechilor trasee turistice, refacere ce a insemnat remarcarea traseelor, plantarea unor stalpi noi de marcaj,revopsirea stalpilor vechi,asezarea unor sageti indicatoare, repararea unor podete, amenajarea unor platforme-puncte de belvedere un element de noutate pentru iubitorul de drumetie in general, ori pentru "bucegist" in particular o constituie aparitia pe harta masivului a unor trasee turistice noi. Toate avand ca punct de plecare zona montana a judetului Dambovita, toate cele trei trasee plecand din valea superioara a Ialomitei si atingand creasta vestica a Bucegilor.Reprezentand pentru mine tot atatea invitatii si tentatii. Asa ca...
   Impreuna cu Geo, intr-o superba zi de toamna (sau "doamna" ca sa scriu asa cum rosteste fiu-meu), ne luam cateva haine in rucsaci si pe cai, pe atat de strabatutul drum catre zona damboviteana a Bucegilor. Vremea de afara si nerabdarea mea de a ajunge cat mai repede la destinatie ne fac mai rapida tranzitarea prin "Glodywood" (pentru iubitorii de cinema este numele sub care este desemnata localitatea Glod, comuna Moroieni, judetul Dambovita, unde au filmate scenele de inceput ale filmului Borat). Desi destul de lung (cca. 32 de km. pana la Bolboci) si in mare parte impadurit (cu numai cateva puncte de "what a wiev") drumul l-am parcurs repede, barfind masculin,deci constructiv si cu efecte in planuri diferite, de la culinar trecand prin sexual, prin politic si trecand iar prin  sexual oprindu-ne in fata cabanei Bolboci).

Noul traseu marcat cu banda galbena face legatura intre zona Bolboci si creasta sud-vestica a Bucegilor. Cativa kilometri merge alaturi de un alt traseu, marcat cu cruce rosie, care pleaca tot din apropierea cabanei Bolboci si traverseaza partea sud-vestica a Bucegilor ajungand in valea Brateiului. Dupa aproximativ 2-3 km. prindem, in imediata apropiere a unei viitoare cabane turistice, un drum care duce in cca. 30 minute la stana din Lucacila. Aici o intalnesc pe sefa mea suprema.Zambind de pe un banner electoral.Nu stiu cate zambete i-au intors ciobanii, avand in vedere ca masa din batatura stanii se afla in dreptul domniei sale, oile placide sau ursii . Stiu doar ca zambetul electoral al doamnei inspector scolar general m-a molipsit si pe mine. Nu m-am putut abtine sa nu arat muntilor invecinati, brazilor, cerului si astrului zilei aplecarea sindicatului catre dialog social si concordie. Daca unii ar putea interpreta "V" format de degetele mele ca prima litera din propozitia "Vai de capul nostru!" eu vreau sa ii indemn sa mai priveasca inca o data sinceritatea si ingenuitatea zambetului meu.

    O las cu regrete pe sefa mea suprema si o apuc catre linia de creasta, pe o poteca ce deseneaza limita intre zona de padure si cea alpina. Printre tufe de ienupari si afinis. 

      Ne intalnim la iesirea in golul alpin cu echipa ce tocmai fixa pe traseu stalpii de marcaj. Ma simt asa cum probabil se simte un sef de stat intr-o vizita oficiala de lucru. Caut din priviri delegatia de bastinasi/autohtoni/aborigeni care sa imi ofere traditionala paine si sare. Fara succes, de data asta. Abandonez gandul nu insa si urcusul pana in zona de creasta.

 

Atingem cota maxima a traseului propus. In jurul altitudinii de 1750 de metri cu o perspectiva unica din aceasta zona a Bucegilor damboviteni catre zona cea mai inalta a masivului (in centrul imaginii de mai sus) sau catre zona culoarului Rucar-Bran (in imaginea de jos).

In acest punct se incheie si tura mea in premiera pe acest traseu. As fi putut impusca inca un iepure. Sa continui pe creasta vestica a Bucegilor, tot pe banda galbena, pana in zona muntelui Tataru de unde m-as fi lasat pe valea seaca a Tatarului. Un alt traseu noutate pentru zona damboviteana a celui mai batut munte din Romania. Marcat cu triunghi galben traseul iese dupa cca. 1 ora si 30 de minute in drumul ce leaga zona Padina de Bolboci. Deci pentru amatorii de plimbare usoara acest circuit va poate introduce in tainele Bucegilor. Ma grabesc sa cobor pe acelasi traseu sa mai stau la o poveste cu nea Doru Nache, cabanierul de la Bolboci. Nu inainte de a mai face o poza.

In spatele meu nelucrat la sala de forta, ceea ce se poate sesiza cu usurinta, se afla masivul Iezer-Papusa.