Adio Toamna!

Anul acesta valea Caraimanului, a Jepilor ori valea de sub telecabina ce leaga Busteniul de platoul Bucegilor a fost traseul pe care l-am parcurs cel mai des. Fie ca ma antrenam pentru maratonul Bucegi 7500 din acest an, fie ca apelam la acest traseu ca pentru o solutie rapida in a urca sau cobori in/din zona Babele am optat de 7-8 ori in acest an sa o parcurg. Cu riscurile unor intalniri cu fauna patrupeda si bipeda a Bucegilor! Asa ca adulmecand ca va fi ultimul sfarsit de saptamana autumnal am reusit sa conving inca trei pasionati de munte si sa ma gasesc inca o data la intrarea in traseu. Primele 20 de minute au trecut in "alertul nostru pas de rata" pentru cam,simtind nechezatul lui Geo sa incep sa-mi mai smulg ceva fulgi din partea dorsala si sa iutesc si eu ritmul.In fapt, pentru cateva minute bune, ritmurile. Adicatelea si cel cardiac. Va invit in cele de mai jos sa va bucurati de ultimele culori ale toamnei.

Un traseu turistic indicat pasionatilor de munte indiferent de orientarile politice, religioase si sexuale!

"Mama unde esti?/Bate-ma de vrei/Dar lasa-ma cu ei"

O invitatie insorita catre braul Portitei si lumea Caraimanului.

Tot eu. Mic,dar ocosh!

Catre fata sudica a Caraimanului.

Una din portiunile mai expuse.

"Pe poteci umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Vei afla povesti necunoscute
Spuse chiar de glasul muntelui"

Ganditorul de Caraiman.Fara basca!

Asa."Deci pompa, deci ventilul". Vorbele celor de la Divertis.Intru dupa 1ora si 40 de minute in cabana Caraiman.Daca nu mi-as fi atins naduseala de sub polartec si nu as fi avut proaspete miasmele si culorile vaii Caraimanului as fi putut lesne sa cred ca ma aflu intr-o bodega din vecinatatea garii Ciulnita, intr-o zi de avans sau de lichidare.Pai, om fi noi frati cu codrul, cu barza, cu manzul, cu viezurele ori cu prazul insa cabana Caraiman la ora aceea, intr-o superba dupa amiaza de toamna se putea numi mai degraba cabana Sharaiman.

Fum de tigara de m-am simtit in preajma unui optmiar.Cateva ceaiuri si mai multe priviri aruncate catre un televizor ce darnic arunca printre rasetele cristaline, de la vodka "Cristal" biensur, ale unor bustenari, arunca cu generozitate zeci de tzatze dintr-un film cu si despre, printre tzatze, o insula a Fericitior. Cel putin pana la faza aparitiei celui Civilizat.Las pe cei "fericiti" in cabana si tzup-tzup catre Babele. Am sase mere in rucsac pentru cei doi prieteni intru Munte si Viata. Gina si Ginel, de la cabanutza lor "Floare de Colt".Graba de ai revedea pe cei doi, ciorba Ginei si reducerea unor intalniri cu pantofarul de Bucegi ma imping in numai 15-20 de minute in cabana celor doi. Nu inainte de a face cateva poze. Catre zona superioara a vaii Ialomitei cu muntele Doamnele si muntele Batrana.

Catre...mine si muntele Obarsiei, in plan central.

 Catre Sfinx, nemiscat la trecerea unui biciclist.

 Ori catre barfitoarele Babe.

Cu un rucsac mai usor cu 6 mere si ceva sandwich-uri si cu un stomac mai plin cu o ciorba si ceva sandwich-uri purced pe platoul Bucegilor catre cantonul Jepi. De aici intr-o coborare, un fel de remember Maraton Bucegi editia 2010, catre Busteni. Va las cu imaginea peretelui Claii Mari si va doresc ce-mi doriti si voi. Si nu uitati sa fiti cuminiti si sa aveti grija de cei dragi!