Mica ciobaniada.

Cutreier muntii de ceva vreme. Daca as face un top al situatiilor nu tocmai placute cu care m-am confruntat, pe langa angoasele legate de avalanse, caderi de pietre, cataratul in hornuri umede si expuse, expunerea intr-o zona cu risc maxim de traznete sta, indubitabil si istoriceste explicabil, contactul cu locuitorii patrupezi si bipezi ai stanii.
Hranit cu imaginea idilica a ciobanului infratit cu Natura si cu acceptarea implacabila, defetista a Destinului am tot sperat ca voi intalni unul "tras printr-un inel". Cand colo am intalnit multi cu ceva ghiuluri. Apoi fluierase de fag, os si soc nu am prea vazut . Dar tranzistoare slava Domnului, destule. Asa ca "i pak va dau de stire" ca ori de cate ori traseul meu se strecura tangential pe langa o stana, o turma de ovine aveam doua reactii. Daca grupul era format din minim trei eu... zdup ma postam la mijloc. Nu inainte de a pune mana pe o posibila arma (lemn, piatra). Din locul ocupat in pluton consideram ca pot sa adresez sfaturi avangardei si/sau ariergardei.

Sa trec asadar la subiectul acestei postari. O vizita de cateva ore la stana lui nea Niculae braneanul,situata deasupra cabanei Padina din masivul Bucegi. Pe langa comoditatea traseului, si spun asta gandindu-ma la Relu cameramanul care s-a exprimat intr-o ascensiune de la Pestera la Babele "of, mama de ce nu m-ai avortat?", am ales stana lui nea Niculae pentru ca este cel mai longeviv locatar sezonier al Bucegilor. Se afla in munte din 1950. Era crestina binenteles. In afara unor elemente antropologice care il demasca rapid pe nea Niculae (statura, fizionimia si mai ales mustacioara) constat ca vorba-i este precum locul, scurta si clara. Deseori monosilabica. Nu are in preajma, cel putin nu avea pana anul trecut un cioban ungurean si vrancean. Si nici nu adera la "platforma-program" a acestora. Munceste nu ca sa aiba un "...card mai mare/Si jugani rotati/Bani incomorati/Si dulai barbati"(o alta varianta a Mioritei) ci pentru ca altceva nu stie sa faca. A pomenit de efectele crizei ("nu mai e bani, domnule"), s-a plans de interesul manifestat de cei tineri fata de ciobanie, ma rog dezinteresul. Am aflat ca nu a vazut niciodata marea.Ca se ajuta la stana de cativa "straini". Nu am vazut niciun cioban cu ochii oblici. Erau insa straini de... Bran. In imaginea de mai jos:

Binenteles ca nu am refuzat o bucata de burduf cu o mamaliga. Udata cu muuuulta jintita.

Apoi in pragul amurgului,cu trepiedul in spinare si cu Relu  care de la aflarea vestii ca "mai da si ursul, ce sa faca si el, doar este casa lui",ma tot inghiontea sa coboram "pana nu se intuneca" imi iau ramas bun de la nea Niculae si "strainii" lui de la stana. Ragaind a branza de burduf cu efluvii de jintita.

In locul frunzei ministresei optez pentru imaginea alaturata noul  brand  de tara. Daca nu ar fi farfuria din faianta ar putea cineva sa conteste ca nu este ultima mamaliga a celui moldovean, "ochisorii lui mura campului"?