Trei zile,ca-n povesti.

"Eu am pus toba putin la afumat". "Gusta si putina sunca". "Parca piftiei i-ar mai trebui putina sare". "Sarmalele sunt excelente". Cand un an debuteaza cu aceste propozitii nu-ti ramane decat sa speri ca le vei supravietui. Si sa intrevezi luminita de la capatul carnatului. Pentru mine lumina nu era deloc palida. In cateva zile daca rezistam turneului socio-culinar aveam sa imi umplu alveolele pulmonare de aerul muntelui.

Ziua 1. Vineri,7 ianuarie.
Reusesc sa mai gasesc inca trei supravietuitori si sa-i convinga sa ne intrecem in eructatii si flatulatii. Alegem ca teren de de(z)gustare muntii Bucegi.Asa ca tropaim usor pe ulitele unui Busteni,in asteptarea turistilor ce chefuiesc pe calendarul iulian ori a celor ce se pregatesc de sfantul Ion pe rit nou si dupa o ora ne aflam in poiana "La Verdeata" la intrarea in valea Alba. 

 

Imi asez coltarii, infasc cu o mana pioletul si cu cealalta batul de schi  iar cu mana ramasa libera (deh, la momentul Cernobal eram in clasa a VII-a) imi indes castile in urechi si pornesc muncitoreste pe muzica luiChopin. http://www.youtube.com/watch?v=FSSx9Z7-dJQ Va invit sa ascultati si sa priviti imaginile de mai jos.Catre peretele vaii Albe,cea mai mare verticala din Romania.

 

Ori catre Albisoarele Caraimanului:

Un mic ragaz si o privire catre "moamaaaa de unde am plecat!"

 Si biensur  catre "moamaaaa cat mai avem!":

 Nu stiu daca Chopin sau Jarrett-ul de dupa (deh, trebuie sa reiasa din blogul meu ce gusturi muzicale am,cateodata ce-i drept, nu-i asa?) ori slaba participare la crima pasionala de Craciun si urmarile ei directe sau poate dorul neostoit de Munte sau poate tustrele, nu stiu insa stiu ca ma pomenesc ca ma misc mai cu talent. 

Trec de saritoarea Carnului, ocolind-o prin stanga si sunt intampinat de o vale Alba cu accente mai hivernale. Vantul si ceata sunt insotite discret de cativa fulgi de zapada.

Elementele lecturate ma determina sa iau hotararea sa-i astept pe ceilalti patru compagnioni,desi numai unul are obiceiul de a imparti painea dar asta este o alta "mancare de peste",la caldura si la un vin/ceai fiert. Asa ca ajuns in platou o intind catre cabanuta "Floare de Colt" de la Babele, a lui Gina si Ginel.

Convins de refexul pavlovian am in rucsac pentru cei doi doua mere. Odata intrat in cabanuta prima intrebare a Ginei ("Unde sunt merele mele?") m-a cucerit pentru moment  pentru stiinta. De aici pana la mecanica fluidelor a fost facil. Ceai, vin fiert la patrat si o ciorba. Ultimul vin fiert in compania (desi numai unul imparte painea!) celor patru. Numele lor nu va foloseste,asa ca nu-i mentionez. Daca insa va intereseaza, cu mare placere am sa-i deconspir. Sa trec peste aceasta paranteza/acolada cat inca mai am resursele necesare.Ma despart de Gina si Ginel si o dau la vale sprinten catre cabana Padina, pe valea superioara a Ialomitei.Unde ne intalnim cu restul grupului.Cu care a doua zi urma sa fac o tura pana la Omu. Membri ai unei asociatii de turism din Targoviste, "Chindia". Care au acest obicei de cativa ani.

Ziua a 2-a. Sambata, 8 ianuarie.

Ma trezesc destul de greu. Asta nu din cauza de oboseala ci de o lene carpato-danubiano-pontica.Ma mobilizez vazandu-i pe cei de la "Chindia" urcand in monom pe piciorul Babelor.Asa ca incep sa urc asa cum probabil a facut-o si Ana lu' Manole.

 

Monomul celor de la Chindia se transforma destul de rapid in cateva polinoame, pe care reusesc sa le ajung din urma si dupa o ora si ceva maruntis savurez un ceai in cabana Babele. Nu atat pretul (3 lei,cca 150 ml) ci lamaia ce inoata in voie in ceai ma inveseleste. Nu e trucaj, pe bune. Voila:

Dupa o ora si ceva maruntis de stat in cabana(?) Babele ma indrept alaturi de pluton catre varful Omu. Din pacate soarele se ascunde sub o patura de nori iar valurile de ceata ne cuprind insotite de intensificari ale vantului.

Plutonul celor de la Asociatia de Turism "Chindia" se sparge undeva  in apropiere de Ceardac.Initiez o "evadare" copiata dupa cea din Le Tour intr-o etapa de munte,evident. In "plasa" mea se mai inscriu inca cativa alaturi de care ajung la statia meteo de la Omu.

Raman cu "evadatii" pana ajunge si restul plutonului. In total suntem 17. Aglomeratia si mai cu seama prezenta lui Tawrich, zeita persana a foamei ma arunca in ceata din zona varfului in coborare pe valea Obarsiei catre cabana Padina. Cei ramasi la Omu au insa bafta pe care eu nu am avut-o decat de la Mecetu Turcesc in aval. Ceata se risipeste si iata ce am ratat eu si"evadatii". 

Catre varful Costila si valea Prahovei:

   

 Cabana Omu in hibernare:

 Inspre valea Gaura si zona braneana:

 Vecinii Bucegilor de la vest: Iezer-Papusa si Piatra Craiului:

 In plan apropiat varful Bucsoiu iar in plan secundar cei doi "juni" brasoveni Postavaru si Piatra Mare:

Iar acum iata ce a ratat grosul plutonului:

Mecetu Turcesc:

Catre ciorba lui nea Ion de la Padina:

Cascada Obarsiei in "silentio stampa":

Catre zona superioara a vaii Ialomita:

Si jgheaburile estice ale muntelui Doamnele:

Ajunsi la cabana Padina un ceai fierbinte este tot ce-mi doresc pe moment. Din patriotism local au ba constat ca ceaiul de aici ( 1 lei-250ml) este mult mai ceai decat cel prahovean, din Babele. Daca nu va pot convinge de asta cel putin la elementul  lamaie am sa va conving:

Ziua a 3-a. Duminica, 9 ianuarie.

O tura circuit pe traseul Padina-Pestera-Babele (inca 2 ceaiuri la acelasi pret si la aceeasi cantitate, insa cu lamai mai barbate)-eoliana de la Babele-inca 25 minute de ratacire-eoliana de la Babele ( nu am gresit)-zona Piatra Arsa-plaiul Cocora-cabana Padina.Apoi infruptarea din bucatele gatite de nea Nicu de la cabana A.N.S.M.R. si spre Targoviste. Unde odata ajuns mi-am privit echipamentul convins ca a doua zi o vom apuca spre creste.