M-am întrebat, şcolar îndrăgostit de geografie fiind, de ce Noe şi ai lui fii, Sem, Ham şi Iafet au supravieţuit Potopului pe corabia din lemn de salcâm atingând nu lanţul himalayan, nu tu Aconcagua,Cotopaxi, Elbrus ori Kilimandjaro, ci tocmai Araratul! Răspunsul ce mi-l dau şi astăzi este următorul: În creuzetul geografic si istoric reprezentat de zona Orientului Apropiat şi Mijlociu,loc unde s-au manifestat culturi şi civilizaţii diferite, muntele respectiv este cel mai înalt.Apoi curiozitatea şcolarului a facut loc îndrăzneli de a visa ca într-o zi mă voi afla pe acest munte. Am adunat informaţii,am făcut planuri, am discutat vreme de doi ani însă fără succes, Araratul întrând şi el,cu brio,pe lista "Munţi la care am visat şi voi visa cu ochii deschişi". În vara care tocmai s-a încheiat ceţurile visului s-au destrămat şi eram intr-un grup alcătuit din alţi trei târgovişteni. Conştient că nu formam alături de ceilalţi o echipă am ales să trec peste principiul "Cu cât mai mulţi numitori comuni cu atât mai multe şanse de reuşită". Iar pe 3 august după o cursă cu avionul Bucureşti-Van, cu o escală în Istanbul, urmată de un drum cu maşina pâna la Dogubayazit, vedeam cupola înzăpezită a vârfului de 5167 de metri.
Au urmat alte cinci zile, zile ce au gravitat în jurul acestui munte.În rândurile de mai jos voi încerca să vă povestesc cele simţite.Prin prisma unui mic jurnal de cort.
3 August-În drum către Dogubayazit.Şoferul "Nu-Nu", îi spun aşa pentru că nu ştie o boabă de engleză, conduce în ritmul impus de tânguirile muzici kurde. Trecem prin Caldiran, localitate cu 15.200 de suflete.Acelaşi peisaj, totul pare un şantier.Mult moloz.36 de grade la ora 17.25.Dealuri cu vegetaţie sărăcăcioasă. Suntem opriţi de către o patrulă a jandarmeriei,un control de rutină iar cu cât inaintăm in teritoriul kurd sunt uşor de indentificat de-a lungul şoselei turnuri de observaţie,înconjurate de garduri din sârmă ghimpată.
4 August,8.00 a.m.-După o noapte destul de odihnitoare la hotelul Ararat ne îmbarcăm către baza muntelui. Oraşul Dogubayazit,situat la 25 de km. de graniţa cu Iranul,văzut la primele ore este invadat de gunoaie. În deplin contrast cu oamenii. Zâmbitori,ospitalieri,muncitori şi ,în ciuda istoriei lor triste, deosebit de mândri de originea si pământul lor. Unul dintre ei Mustafa.
15.00-Mă aflu în tabăra 1, situată la 3366 m. Am conversat cu un grup de armeni,foarte veseli si joviali. Vârful se află de mai bine de patru ore sub nori.
20.30-După ce m-am bucurat de un apus mirific am mai avut parte de două reprezentaţii artistice ale ghizilor şi însoţitorilor kurzi,apoi de cea a armenilor. Cântece şi dansuri ce le insoţeau de la membri celor doua popoare pentru care Araratul le-a vegheat istoria.De multe ori nefericită.
5 August- 8.00. Am avut parte de o noapte zbuciumată.Nu am reuşit să adorm în prima parte.Cel mai probabil de vină a fost ceaiul. Băut în cantităţi mari. Spre dimineaţă am aţipit însă m-am trezit, în cortul ce miroase puternic a oaie şi este plin de praf, cu spatele înţepenit.Despre compangnoni, cu mici excepţii, sunt extrem de plictisitori. Trăncanesc fără noimă, se contrazic de amorul artei. O să urc către tabara 2, se estimează patru ore de urcuş.
13.30- Lângă noi s-au aşezat alţi cinci români. Unul dintre aceştia,Ovidiu Popescu, este însoţit de fiica sa de numai 10 ani.Au de gând sa doboare recordul de vârstă privind ascensiunea Arartului.Urcuşul până la tabara 2 a fost fără probleme.Cam aglomerată poteca iar sus în creastă a bătut tare vântul. Ne-am întâlnit cu Zeki, cel căruia trebuie să-i plătim. Are 32 de ani şi a urcat vârful de 326 de ori. Ne-a spus că vrea să îl mai urce până la cifra 500 apoi să se retragă.
18.25- Tocmai ce am servit masa. O ciorba bogată în legume şi puţin condimentată urmată de un orez kurd cu pui. Găteşte bine Mustafa. Oamenii aceştia sunt atât de simpli, de prietenoşi şi veseli.
3 August-În drum către Dogubayazit.Şoferul "Nu-Nu", îi spun aşa pentru că nu ştie o boabă de engleză, conduce în ritmul impus de tânguirile muzici kurde. Trecem prin Caldiran, localitate cu 15.200 de suflete.Acelaşi peisaj, totul pare un şantier.Mult moloz.36 de grade la ora 17.25.Dealuri cu vegetaţie sărăcăcioasă. Suntem opriţi de către o patrulă a jandarmeriei,un control de rutină iar cu cât inaintăm in teritoriul kurd sunt uşor de indentificat de-a lungul şoselei turnuri de observaţie,înconjurate de garduri din sârmă ghimpată.
4 August,8.00 a.m.-După o noapte destul de odihnitoare la hotelul Ararat ne îmbarcăm către baza muntelui. Oraşul Dogubayazit,situat la 25 de km. de graniţa cu Iranul,văzut la primele ore este invadat de gunoaie. În deplin contrast cu oamenii. Zâmbitori,ospitalieri,muncitori şi ,în ciuda istoriei lor triste, deosebit de mândri de originea si pământul lor. Unul dintre ei Mustafa.
15.00-Mă aflu în tabăra 1, situată la 3366 m. Am conversat cu un grup de armeni,foarte veseli si joviali. Vârful se află de mai bine de patru ore sub nori.
5 August- 8.00. Am avut parte de o noapte zbuciumată.Nu am reuşit să adorm în prima parte.Cel mai probabil de vină a fost ceaiul. Băut în cantităţi mari. Spre dimineaţă am aţipit însă m-am trezit, în cortul ce miroase puternic a oaie şi este plin de praf, cu spatele înţepenit.Despre compangnoni, cu mici excepţii, sunt extrem de plictisitori. Trăncanesc fără noimă, se contrazic de amorul artei. O să urc către tabara 2, se estimează patru ore de urcuş.
13.30- Lângă noi s-au aşezat alţi cinci români. Unul dintre aceştia,Ovidiu Popescu, este însoţit de fiica sa de numai 10 ani.Au de gând sa doboare recordul de vârstă privind ascensiunea Arartului.Urcuşul până la tabara 2 a fost fără probleme.Cam aglomerată poteca iar sus în creastă a bătut tare vântul. Ne-am întâlnit cu Zeki, cel căruia trebuie să-i plătim. Are 32 de ani şi a urcat vârful de 326 de ori. Ne-a spus că vrea să îl mai urce până la cifra 500 apoi să se retragă.
18.25- Tocmai ce am servit masa. O ciorba bogată în legume şi puţin condimentată urmată de un orez kurd cu pui. Găteşte bine Mustafa. Oamenii aceştia sunt atât de simpli, de prietenoşi şi veseli.
6 August-8.25 Ne mutăm tabăra la 4200 m..Este o zi splendidă iar în tabăra 1 kurzii sunt puşi pe glume, dintre toţi se remarcă unul Django. Aseară am vorbit cu Mara şi Tudor. Puştiul trebuie să se fi trezit bucuros.Doar primeşte dinozaurul de colecţie.
14.30-Sunt în tabăra 2. Avem un cort Vaude mult mai curat însă expus vântului.Deci slabe şanse să mă pot odihni.Am stat la discuţii cu persoane ce au urcat vârful. Au avut parte de un cer senin însă şi de un vânt puternic.Am mâinile arse de soare şi sper să nu am şi faţa la fel.
19.15- În cort. Am stat afară vreme de 20 de minute şi nefiind bine îmbrăcat mă bucur de căldura sacului.Ultima noapte pe muntele acesta.Sper să mă pot odihni câteva ore.
8 August-12.30 Am urcat Araratul.Sunt în tabăra 1 întins pe o piatră, la soare. A fost un urcuş lung pe o potecă care semăna in mare parte cu cea de pe Bucşoiu către Omu. Ultima jumătate de oră am urcat pe gheaţă, pe colţari. Plecat la 2.10 am ajuns pe vârf la 6.10. Am stat la 5167 de metri mai bine de 40 de minute. Tuspatru am reuşit asta dedicând ascensiunea (şi) zilelor oraşului Târgovişte, la începutul lunii viitoare.
19.00-La hotel Ararat din Dogubayazit. Obosit. Astăzi am urcat de la 4200 pe vârf şi apoi am coborât până la 2200 de metri. Baia straşnică a pus capac zilei de astăzi. Încerc să reţin propoziţia tradusă de către Zeki. În kurdă."Am urcat Araratul!" sau "El cume ciya Agri!".
