Martisorul meu...

Frunza ministeriala ascunde numai o mica parte din zonele rusinoase ale turismului romanesc. Pline de pilozitati neingrijite ( aici se ascund serviciile de proasta si japca calitate) ori de miasme ce te duc rapid cu gandul la un spatiu  nesanatos atat din perspectiva mediului geografic cat si a turmelor (desi astea presupun un minim de organizare) de fripturisti, "turismul,aceasta cheie de bolta a noii Romanii"(asta am auzit-o la un cretin angajat politic) este doar in imaginatia unor factori centrali sau locali. Nu sunt deloc fanul unor acarieni in orezul-garnitura consumat aiurea pe la vreo unitate turistica insa sunt fanul declarat al nemodernizarii cai de acces in zona montana a judetului Dambovita. Pentru cei care au facut geografia cu preoteasa satului si pentru cei care vor studia geografia Romaniei in limba minoritatii (asa cum prevede actuala lege a educatiei) din care fac parte ma refer la zona sudica si centrala a Bucegilor.
Asadar alaturi de Geo pe atat de batutul drum (comunal sau judetean, habar nu am ce statut mai are) ce leaga comuna Moroieni de zona ei intravilana cea mai ravnita, de zona Padina-Pestera. Dupa o halta la cabana Bolboci la o bere si o poveste cu nea Doru cabanierul (nu pot sa nu amintesc una din cele mai tari povesti reale spuse de nea Doru: la intrebarea legata de rentabiliateta meseriei de cabanier imi raspunde ca mai ramai cu ceva cat sa supravietuiesti dupa ce trec gepizii, sanepizii si alti jefuitori) hotaram sa ramanem la cabana A.N.S.M.R. din Padina. Asta pentru ca stiam ca este in plina desfasurare scoala de iarna Salvamont si vorba lui Geo"mai vedem si noi oameni de munte, mai o poveste, trece timpul mai cu spor".

Un asemenea om de munte am sperat sa intalnesc si chiar am avut bafta. George Resiga, seful formatiei Salvamont Lupeni, ce-mi fusese monitor la o scoala Salvamont acum 10 ani.Ma trag cu el in chip,asta a doua zi de dimineata. Cand scriu aceste randuri nu sunt deloc angajat pe o linia malitioasa, caustica desi la ce am vazut in cabana respectiva ma cam oftic ca nu am fiorul respectiv activat. Si nu din acest motiv ne aflam aici. Scopul: o tura pana la Omu si inapoi. Durata: numai o zi. A doua zi charmul nostru mai atrage inca trei. Bebi, care ma tot intreba de ceva vreme de o tura la munte, ajunge la Padina in numai o ora si jumatate din Targoviste. Si inca doi jandarmi montani de la postul Pestera, Alin si Grigore,ce se incumeta sa se miste pana in Babele.

Alegem asadar sa urcam pe varianta  Babele-Omu pe un soare primavaratic si pe o zapada pe cale de disparitie. Deh, orientarea sudica. Ne bucuram de aer, de miscare si de peisaj. Restul simple amanunte.

Daca spun Babele spun cabanuta Ginei si a lui Ginel, "Floare de colt". Unde il gasim pe Ginel agitat nemaiavand tigari. Il potolim pentru o perioada.Dupa cateva ceaiuri si o iahnie de fasole ce aduce ca si forma si textura mai degraba cu o coliva ne despartim. Jandarmii coboara catre Pestera pe acelasi traseu iar noi trei ne indreptam pe platou catre Omu.

O zi pe masura sufletului meu. Soare,nici o adiere a vantului si zapada consistenta ne insotesc pe traseul nostru.Nu sunt parcimonios si va invit la cateva imagini.Catre cele doua varfuri ale muntelui Obarsia:

 Si catre varfurile Gavanele, Coltul Ocolit(Bucura Dumbrava) si Omu.

Traversam pe varianta de iarna muntele Obarsia. Unele ezitari ale lui Bebi, lipsa din bagajul acestuia a coltarilor si a unor incaltari de iarna ma determina sa ii propun lui Geo solutia retragerii din zona seii La Ceardac pe valea Obarsiei catre Pestera. Desi imi doream sa profit de o asemenea zi de iarna si sa urc la Omu decizia adoptata in unanimitate este cea justa. Imi iau ramas bun de la Costila,Moraru si valea Cerbului:

de la zona cea mai inalta a Bucegilor-varful Omu:

si coboram catre valea Obarsiei:

pe pantele sudice ale muntelui Obarsia:

 

si stanca Mecetului Turcesc:

Dupa doua ore, deschizand poteca printr-o zapada pana la genunchi inmuiata de soarele din ce in ce mai puternic, ne aflam langa postul de jandarmi Pestera. Iahnia-coliva a Ginei isi traise traiul de multa vreme si doar lucratura costmului de gore-tex mai pastra vie amintirea ei,in stare gazoasa insa. Asa ca ne-am potolit foamea si pe acelasi drum, pe care mi-l doresc la fel de "modernizat" , o pornim catre Targoviste. Cu fata arsa de soare si cu gandul la urmatoarea tura.

P.S. Traseul parcurs este martisorul meu pentru femeile care imi inteleg (a)plecarea mea catre toate aceste daruri divine.

       

La Munti Albi!

Leaota. Pana si in sens oronimic acest munte te trimite la o zona montana cuprinsa de paduri la fel de intinse precum creditul la romani si strabatut de trasee turistice marcate precum este clasa politica autohtona strabatuta de metabolismul  sanatos al democratiei.
Daca ati trecut de fraza precedenta si mai sunteti aici va avertizez ca urmeaza una din cele mai scurte si plictisitoare iesiri din acest an.Scopul acestei ture, organizata in fiecare an in luna februarie de catre o asociatie de turism din Targoviste, este parcurgerea integrala a crestei principale a masivului Leaota. Ceva in jur de 30 de kilometri, traseu marcat,insa numai pe harti. Geografii, nu stiu daca si geologii, l-au "cuplat" cu Bucegiul. Cu care se "pupa" in zona seii Strungulita.
Personal recomand parcurgerea crestei principale fie iarna, pe schiuri de tura, ori toamna tarziu dupa ce s-au lasat la vale disponibilizatii ce au imbratisat, odata cu sticla, ciobania.
Acum un deceniu traversarea aduna oaresce oameni ce formau un grup pe atat de omogen pe cat sunt eu de multumit in fiecare dimineata ca trebuie sa merg la lucru. Din acest motiv multe traversari se scurtau pe o varianta ce pleaca din cota maxima a masivului, varful cu acelasi nume (2133m.) si te imbie precum o amazoana catre valea Brateiului.

In acest an pentru tura s-au inscris un numar de oameni invers proportional cu sansele de reusita.Grupul, patru oameni si o femeie (aici am introdus o clasificare, un fel de "sa le rupem picioarele sufragetelor", intalnita in satele de munte din judetul Dambovita). La care m-am adaugat. In postura de narator.Si de posesor al unui proaspat costum de gore-tex, un xcr triplu strat, "mamica lui". Expresie tot din nordul judetului. Si apropos de nordul judetului, de acolo am plecat. Din satul Runcu. Am scapat de fo' 9-10 km. de-a lungul vaii Ialomicioara cu bunavointa cumparata a lui Fursec. Porecla soferului nu cred ca i se datoreaza infatisarii fizice sau ocupatiei sale. Mai degraba psihicului sau. Mai usurat de Fursec cu 5 lei si de fiica acestuia de 3 bomboane o apuc voiniceste catre cabana Leaota. Singurul  asezamant turistic din aceste masiv montan situata pe pantele sudice ale muntelui Romanescu. Oferta cabanei este generoasa. Vara poti pleca inspre creasta sau aiurea cu o colectie impresionanta de pureci  in functie de factori, ce ma imping catre divagatii medicale. Deci nu am sa o fac. Iarna sunt sanse mari sa nu mai gasesti pe altcineva in cabana. Nici macar pe cei carora le spun,acuzand un vocabular sarac si decent, drept cabanieri.Si negasind pe nimeni purcezi evident sa faci focul in soba. Asta daca ai bafta sa gasesti sobele in stare de a fi de ceva in stare. Sa presupunem ca ai o asemenea bafta. Dar pana incalzesti camera de la etaj, cea cu balcon cu vedere catre sud (de unde se stie ca veneau frecvent turcii) ai de asteptat ore bune.
Noi am avut mega-bafta gasind in camera un foc,aflat ce-i drept in stadiul comunei primitive.Ocup un prici nerevendicat in imediata vecinatate a sobei. A se citi in imaginea de mai jos multumirea de pe chipul meu.

 In orele urmatoare alaturi de Geo, Mihai si "cabanierul" Gila, in balconul veronez, plimbam pe rand doua jumatati de tuica. La inceput in sensul acelor de ceasornic.Pana cand acele incep sa se poticneasca. Cuprinsi de foame ne aruncam asupra bucatelor. Scap cateva boluri alimentare sumar mestecate pentru a opri revolta stomacului alimentata de tuica veroneza.

Stabilim plecarea in tura undeva pe la 4.00 . Orele se scurg lent jalonate de discutiile cu tematica montana, de o linte cu fasole muuuulta si buna,pe care am cam ars-o si de sosirea unui grup de trei bucuresteni care ni se vor alatura in incercarea de traversare a crestei principale a Leoatei.

Tuica, soba si sacul de puf sunt tot atatea motive ce ma arunca rapid in lumea viselor. 

Cateva ore mai tarziu ma misc in reluare printre bagaje si oameni ce vorbesc prea tare pentru ora asta prea mica.Tactica da rezultate si plec din cabana ultimul din grup. In fata mea inca opt somnambuli. Dupa ce trec de stana din Romanescu vantul se inteteste iar fulgii de zapada in loc de vals incep sa faca un pogo-pogo. Imi spun in barba sa nu trag tare pana in varful Leaota si sa-mi conserv energia. Asta se traduce si altfel:"nu am sa fac urme pana in varful Leaota!". Cei 8 au un avans constant in fata mea. Nu ma agit deloc si schifuit de un vantul  taios inaintez ca un soldat sovietic "za Berlina".Undeva dupa varful Romanescu cei 8 ma asteapta. In fapt stau la sfat. In aceasta poiana alpina a lui Iocan decid sa se retraga pe acelasi traseu. Incerc sa-i determin sa continuam pana se lumineaza. Inca 30 minute si apoi reluam discutiile in plen,propun. Cele propuse de catre mine sunt ascultate asa cum puterea asculta opozitia. Capos, deh doar am nas putin oltean, decid sa continui. Singur. Cei 8 se pierd in directia opusa, ascunsi repede de valuri de ceata si intuneric. Privesc ceasul. 6.20. Imi stabilesc un prim target.La ora 9.00 sa fiu pe varful Leaota. In acelasi ritm de soldat sovietic urc cele doua cocoase ale varfului Frumuselu. Pana in saua Tancava, de unde urmeaza panta finala (fo' 300 de metri) catre varful Leoata mai sunt cateva mici dune de zapada.

O prima pauza de hidratare. Aman sa mananc un baton de cereale.In scurt timp incepe a se lumina. Si vantul a se inteti. Simt o durere oculara surda. Incep sa nu mai gust deloc pogo-pogo-ul ce ma insoteste. Ma uit la ceas. Aproape 7.00. Ratiunea invinge. O fac stanga imprejur si tinand linia de creasta ajung in varful Romanescu. Lipsa de atentie si ceata ma conduc pe o coborare care incepe sa nu-mi placa. Prea repede pierd altitudine, imi zic, sigur ma aflu pe Marginea Domneasca. Ma reintorc in zona varfului. Mult mai atent ma...ratacesc din nou, reapucand-o pe linia de creasta. Imi vine in minte isprava de la inceputul lunii ianuarie din Bucegi, cand am dovedit ca  releul de pe muntele Cocora este pe o planeta distincta de a noastra insa la fel de sferica.

Ma reintorc in zona varfului Romanescu, pentru a treia oara in aceste prime ore ale diminetii. Cateva guri de ceai si dupa ce imi ating medalionul incep un "an-tan-tiri-mogodan...". Suficient cat sa intrezaresc, printre cateva valuri de ceata, drumul ce incinge creasta principala a Leaotei pe undeva pe pantele sale estice. Nu mai bag in seama dansul fulgilor ce vin de unde vor ei si se holbeaza des la ochii mei O1 si O2. Ora 8.30 ma gaseste in preajma cabanei. Unde nu mai intru si o dau la vale. Au urmat apoi trei ore pana in Runcu, doua dintre ele pe un drum forestier acoperit cu gheata pentru care plasticii mei au cel mai al dracu' respect.

Este sambata 19 februarie si mai am 12 ore si implinesc 39 de ani. 

Multumesc de urari draga cetitoriule.

La Munti Albi si voua!