M-am gasit intr-o dimineata de septembrie pe valea Moasa Sebesului. Alaturi de trei camarazi. Cu un rucsac bine chibzuit incat doar in ultima clipa periuta mea de dinti a scapat de o amputare a cozii. Urc nechezand pe poteca marcata cu triunghi rosu pana in Culmea Moasei.Dupa un scurt popas langa stana
ajung langa cabana Suru aflata in proces de anvelopare. Termopanele albe trimit mai degraba la o farmacie rurala.
Este ora pranzului dar nu dau ghies foalelor. Ceva frugal si dupa o ora si ceva maruntis ma aflu in creasta principala a Fagarasilor.Bucuria revederii acestor locuri ma mana la fel de puternic cum bate vanDamme in filme cand are belele.
"Ceata" din stomac devine din ce in ce mai densa si mai insistenta. Pacalesc Garbova cu un pumn de stafide. Urcusul pe varful Scara este indulcit de lumina amurgului ce isi face aparitia tiptil. Ma intind pe iarba de langa noul refugiu Scara in asteptarea camarazilor si a cinei.
Orele de tropaiala, aerul tare si cateva guri de tuica ma transforma intr-un Iosefini al merindelor.Cateva povesti sub cerul instelat,dupa care trec repede pe taramul lui Hypnos.
Ziua a 2-a. Incep cu stangul. Asa ca abia pe varful Serbota constat ca mi-am uitat frontala in refugiu. Gandul asta ma sacaie pe primii pasi de pe custura Saratii. Incep prin a-mi repeta "nu ne atasam de obiecte!". Asa ca pe prima treime a custurii incep sa ma indrept catre budism.
Leg o conversatie cu un cioban de 78 de ani care urcase din fundul caldarii Berbecilor sa imi ceara o bricheta. Care nu a luat in viata lui niciun medicament. Imi arata si imi ofera si cateva radacini de ghintura ba chiar imi spune si cateva retete. In zona seii Cleopatrei se afla cateva grupuri de turisti. La fel si pe varful Negoiu Mare.
De aici in coborare rapida pe strunga Dracului. La timp pentru ca in caldarea Laitelului am intalnit alte grupuri de turisti ce se indreptau catre varful ce tocmai il lasasem in urma.
Pe malul lacului Caltun imi rezerv o ora de stat la soare si mai ales luxul de a ma spala. Urmeaza in arsita urcusul pe Laitel. Urc fara pauza numarand pasii. Nu pierd numaratoarea nici macar cand intalnesc doi mutanti cu megaburti cladite cu cefe de porc cat ale lor de unsuroase si hectolitrii de bere.Fara rucsaci si plini de superbrandul de haine de munte Fubu.Unul dintre mutanti are in mana o cutie de bere. Convins fiind ca o va lasa la Caltun ii arunc o privire meritata. 1500 de pasi pana pe varful Laitel. Aici la odihna femelele mutantilor, pline de aur precum o aprozarista din vremurile ceausiste. Ambele dau semne de nervozitate. Cefalopozii lor intarzie. Mutantii intalniti si orcile astea,una blonda si alta bruna, imi demonstreaza valabilitatea sloganului meu electoral "Vasectomia salveaza Romania!". Sunt putin sadic. Altfel nu-mi explic de ce astept pe varf sa ajunga mutantii. Orcile ii iau la rost. Mai ales cea blonda. Q.E.D. Un mutant spune ca "am facut o juma' de ora pana la balta aia" indicand lacul Caltun. Asta ma determina sa plec cat mai repede. Si sa regret ca nu am pusca.
Continuam, stabilind sa innoptam la refugiul Fereastra Zmeilor. Unul dintre camarazi renunta. Problemele mai vechi cu genunchiul il determina sa coboare in Balea-Lac. Stabilim sa ne astepte maine seara in la stana din valea Rea. Evit sa urmez creasta si ajung rapid langa monumentul celor patru alpinisti de langa lacul Capra luati de avalansa dupa ce parcursesera in premiera de iarna creasta Arpaselului in 1963. In aceeasi creasta vad doua echipe. Mai au destul de parcurs si noapte sta sa cada. Ajungem pe semiintuneric la refugiu.
12 ore intre refugiul Scara si cel din Fereastra Zmeilor. Fara sa trag tare si cu destule pauze. Aici insa am parte de ceva neplacut. Izvorul de langa refugiu este secat. Cu doar un litru de apa pentru tustrei ma pregatesc pentru o noapte uscata. Apa imi apare in schimb in vis. Pana in preajma refugiului. Iar eu beau si beau si beau pana ma trezesc.
Ziua a 3-a. Trezit trag paiul mai scurt si cobor dupa apa. Un cioban somnoros ma ghideaza catre un izvor. Si beau,beau si beau. Cu 7 litri in rucsac si inca 2 litri in stomac urc pana la refugiu fara entuziasm. Pana la lacul de la Podu Giurgului nu este cale lunga asa ca las 3-4 litri in refugiu.
Ating rapid linia de creasta si dupa cateva apeluri strig catalogul zilei de astazi. Arpasul raspunde primul. Refugiul cel nou din zona lacul Podu Giurgului este o treaba prost facuta. Neetansat, plin de mizerie si cu priciuri pe care nu poti dormi din cauza ochiurilor mari de la plasa paturilor. De aici pana pe Moldoveanu ajung in 2 ore.Iar 20 de minute imi ia urcusul Vistei Mari. Sunt deja orele 13.00 si mai am coborarea catre
valea Rea. Pentru mine o premiera.Un ramas bun de la creasta principala a Fagarasului si tin poteca ce te conduce dupa 3-4 ore si 42 de kilometrii de drum forestier in Nucsoara. Pana la pragul glaciar ce se vede din creasta a fost minunat. A urmat apoi o coborare care parca nu se mai incheia. O ruptura de panta plina de praf alunecos si o imparatie a excrementelor de oaie. Nu vedem masina care ar fi trebuit sa ajunga deja in preajma stanii din valea Rea. Perspectiva celor 42 de kilometrii pana la Nucsoara, mare parte din acestia la lumina frontalelor, nu o gasesc potrivita pentru a incheia ziua de azi. Ajung la stana si golim rucsacii. Ii omenesc cu ce mai aflam. Mai cu seama Valica, 13 ani si nicio zi de scoala, se bucura de bunataturile din desaga. Arunc cateva vorbe cu conotatii branzofile si mamaligofile. Baciul nu raspunde afirmativ. Nici macar cu o urda sau un alt derivat din lapte.
Asa ca tragem o poza,mai ales pentru peisajul ce ni-l ofera Fagarasul de aici.
Vestile pe care baciul ni le-a dat ne dau ceva fiori. Speram ca macar dupa cei 4 kilometri, pana la o portiune mai rea a drumului, sa-l intalnim pe cel ce ieri parasea creasta Fagarasului in zona Balea-Lac.Daca nu prima cladire/anexa/orice cu acoperis va fi adapost pentru noaptea ce se lasa rapid. Insa vorba dacilor din tribul carpilor "Fortuna caeca est". Si in doar 3 ore sunt acasa. Asta cu tot cu sacrificarea in Campulung a unor mici si a unei beri.
Cum as putea sa trec de la cele ale pantecului la cele ale sufletului?
O parte din mine a mai ramas acolo. Cea mai fericita parte din mine...
