Cateodata am aceasta pornire. O consider uneori calitate,alteori defect. Sa condensez, extrag, arhivez, reduc ori sa plasez intr-un sistem de coordonate multiple, personalizate ce am trait,simtit intr-o iesire la munte. Se intampla sa le pot "imbutelia" in sticlute mici, asa ca pentru esentele tari. Cu cat procesul de imbuteliere este mai rapid cu atat persistenta parfumului este alta. Tine aproape o vesnicie si ii simt seductia si forta mult mai indelungat.Iar daca imbutelierea are loc la locul faptei atunci ma simt fericitul posesor al unei sticlute-unicat. Despre ultimul meu "trofeu" voi sa scriu in cele ce urmeaza! Are deja o eticheta, titlul acestei postari. Locul realizarii, muntii Cernei. Ingrediente stiute si vazute si de altii: noroi ...dupa gust, peisaje ascunse sub voaluri de nori si ceata, mirosuri de inceput de Lume. Peste acestea se presara, unii i-ar zice noroc(cei mai grabiti), altii semn (cautatorii de intalniri-miracol) ceea-ce-asigura-ADN-ul sticlutei-unicat. In cazul acesta cuvintele unei batrane aduse de spate, ce se deplasa ajutandu-se de un bat si care s-a oprit sa ma priveasca si sa imi raspunda la salut.Pe coordonatele spatiu-timp plasez asta in satul Bogaltin,jud.Caras-Severin, sambata 26 mai 2012, pe la orele 11.30-12.00.
Am sa incerc sa ma desprind de imaginea ce ma urmareste si sa imi amintesc si altceva legat de maratonul Hercules 2012. 44,5 kilometri. Muntii Cernei.
Ideea de a participa a incoltit din luna februarie. Mai exact din 21 ale lunii. Prima zi fara tigari avea nevoie de o motivatie pe masura. Si mi-am zis in barbie :"Baiete nu mai tot baga gudron/ Ia mai bine un maraton". Este stiut ca este cel mai usor sa te lasi de fumat, eu m-am lasat de zeci de ori.Asa ca am amanat antrenamentele pana dupa ...Pasti. Intre timp cateva iesiri la munte insa nici una in care sa forjez motorul. Partea proasta a intentiei mele este ca ea a devenit in acest rastimp clamata si cunoscuta de ceva prieteni si cunostinte. Nu ca as fi avut o retinere in a ma da lovit, in a inventa o scutire in incercarea de a nu mai participa dar mi-am zis ca daca nu particip sunt mai vulnerabil la tigari. Asa ca in saptamana anterioara startului am inceput...mini-antrenamentele. Cativa kilometri pe asfalt prin oras. M-am ales in cele doua zile cu o mica febra si o batatura. Cu aceasta "pregatire" fizica am plecat la drum. Pe ruta Targoviste-Pitesti-Ramnicu Valcea-Tg.Jiu-Baia de Arama-Baile Herculane. Asa ca cel mai slab pregatit concurent s-a inscris cu o ora si ceva inaintea sedintei tehnice. Sedinta la care am asistat in primul rand, asa cum uneori la scoala ma asezam in prima banca si luam expresia aceea de elev silitor si cunoscator cand eu eram tufa de Venetia. Odata inscris mi-am definit si scopurile. Sa-l termin intreg, in limita admisa de organizatori (10ore) si sa filmez cate ceva. In noaptea de dinaintea startului intrebarile si grijile incep sa ma asedieze. Asediul a durat intreaga noapte si, in ciuda ploii ce a cazut neintrerupt, somnul m-a prins abia inspre dimineata.
Startul. O multime pestrita, vesela pe un pod peste Cerna. AC DC. 5,4,3,2,1. In loc de parter maratonul Hercules 2012 incepe. Primi 2,3 km pe asfaltul umed, imi indes in urechi doapele si... Maiden.
Traversez podul peste Cerna si capul mi se umple de prima intrebare. "De ce nu sunt la semimaraton?" Imi alung repede dracusorul de pe umar si ma agat de un "autobuz" ce parea ca are de gand sa opreasca in statii cat mai dese. Stiu ca am de urcat pana la primul punct de control,biserica Dobraia, inca 4-5 km si vreo 600 m diferente de nivel. Mintea imi este neaglomerata asa ca primeste o tema. O prima provocare. Noroi,lut sau tina. Indiferent de denumire el este la fel de prezent si de abundent. Pana sa ajung la Dobraia ma hidratez si mananc o felie de portocala la PR Cracul Teiului. Ma uit dupa un tei. Nu-l descopar iar la craci renunt sa ma uit.
Dupa PC Dobraia si pana la Bogaltin adicatelea vreo 11-12 km traseul te imbie la fuga. Pe mine mai putin. Ma opresc sa mai si filmez si sa privesc orice fereastra deschisa in norii ce inconjoara zona de concurs. Astept un concurent cu gandul sa fac un tandem, sa mai schimbam o vorba, asa precum drumetii din calatoriile initiatice. Raspunde insa lapidar asa ca il parasesc. In fata mea la cativa zeci de metri un altul imbracat cu un fas verde fosforescent. Pornesc in urmarirea acestuia. Sigur are un ochi de soacra tipul. Cum accelerez cum tipul face asta. Incepe sa alerge. Renunt la "tinta". Vad doua sate. Unul trebuie sa fie Bogaltinul.Un cioban vorbeste la telefon. Ma gandesc sa sun acasa. Aman asta pentru PR din sat. Postat langa biserica.
Apa, energizant si portocala. Trec pe langa 4-5 bastinasi. Lasa o clipa berile si aplauda. Le zic "pofta mare". Urmeaza piatra de incercare a maratonului. Urcusul pana in saua Ciumerna. Ma opresc la iesire din sat. Trag la soare. Scot gopro-ul. Iau cateva cadre. Alina din Pitesti secondata de Raducu Florea din Bogaltin. Ea, 25 de ani. El peste 70. Ea pe jos, el pe cal. Ea cu bete, el cu mustata. Convins ca il pozez domnul imi spune cum il cheama dorind si el o poza. Stau la soare mai bine de 15 minute. Un gel energizant, apa, ceva fructe uscate. Mai trec 4-5 maratonisti. Stiu ca sunt in coada plutonului. Ma simt insa bine iar asta imi este suficient. Nu mai trag mata de coada si infasc betele. O iau...semivoiniceste la deal. Maruntesc drumul si ajung in PR Fantana Babii. Brusc imi revad tinta. Maratonistul-fosforescent-ochi de soacra. Tocmai ce plecase. Inca cateva minute bune, hidratare,filmare, telefoane. Km.22. De aici a urmat cea mai frumoasa parte a cursei. Pana in satul Inelet. Peste zona de creasta, scaldata in ceata. Ating punctul de maxima altitudine, saua Ciumarna. De aici ma reconectez la mp3-player. Si ii dau la vale si talpa. Ma simt excelent. Alerg asa ca un... sprit de vara. Imi vine sa nechez. Depasesc un tip. Dupa cateva minute ma opresc: "cadrul asta trebuie luat". Tipul trece, imi zambeste si imi comunica adresa de mail. O iau la talpa. Ajung in Inelet. Vad PR/PC. Nu mai vad insa poteca pe ultimii 50 de metri. O tai prin livada prin iarba necosita. O tipa din staff ma intampina si imi spune ceva de o descalificare! Ma intoarce pana la poteca si ajung pe intrarea oficiala.Acelasi ritual. Apa,fructe. De aici pana la Dobraia prin Prisacina as mai putea telegrafia: Glucoza.Noroi.Crampe.Popas.Noroi.Bolero de Ravel.Incurajari.Poteca inundata.Noroi.Tipul-fosforescent. Noroi.Incurajari.Wagner. De la Dobraia nu ma mai opreste nimeni. Gravitatia isi face treaba. Aud agitatia din vale. Ultimele serpentine,puntea si...primul meu maraton este amintire.
8 ore,13 minute si 31 de secunde. Mult sau putin, nu importa pentru mine! Eu l-am pus intr-o coperta de unde imi zambeste acea batranica urandu-mi ceea ce va urez si eu voua "Buna sa va fie inima!"
P.S. Multumesc AlternativeTM pentru bucuria oferita. Chapeau!
