Asadar alaturi de Geo pe atat de batutul drum (comunal sau judetean, habar nu am ce statut mai are) ce leaga comuna Moroieni de zona ei intravilana cea mai ravnita, de zona Padina-Pestera. Dupa o halta la cabana Bolboci la o bere si o poveste cu nea Doru cabanierul (nu pot sa nu amintesc una din cele mai tari povesti reale spuse de nea Doru: la intrebarea legata de rentabiliateta meseriei de cabanier imi raspunde ca mai ramai cu ceva cat sa supravietuiesti dupa ce trec gepizii, sanepizii si alti jefuitori) hotaram sa ramanem la cabana A.N.S.M.R. din Padina. Asta pentru ca stiam ca este in plina desfasurare scoala de iarna Salvamont si vorba lui Geo"mai vedem si noi oameni de munte, mai o poveste, trece timpul mai cu spor".
Un asemenea om de munte am sperat sa intalnesc si chiar am avut bafta. George Resiga, seful formatiei Salvamont Lupeni, ce-mi fusese monitor la o scoala Salvamont acum 10 ani.Ma trag cu el in chip,asta a doua zi de dimineata. Cand scriu aceste randuri nu sunt deloc angajat pe o linia malitioasa, caustica desi la ce am vazut in cabana respectiva ma cam oftic ca nu am fiorul respectiv activat. Si nu din acest motiv ne aflam aici. Scopul: o tura pana la Omu si inapoi. Durata: numai o zi. A doua zi charmul nostru mai atrage inca trei. Bebi, care ma tot intreba de ceva vreme de o tura la munte, ajunge la Padina in numai o ora si jumatate din Targoviste. Si inca doi jandarmi montani de la postul Pestera, Alin si Grigore,ce se incumeta sa se miste pana in Babele.
Alegem asadar sa urcam pe varianta Babele-Omu pe un soare primavaratic si pe o zapada pe cale de disparitie. Deh, orientarea sudica. Ne bucuram de aer, de miscare si de peisaj. Restul simple amanunte.
Daca spun Babele spun cabanuta Ginei si a lui Ginel, "Floare de colt". Unde il gasim pe Ginel agitat nemaiavand tigari. Il potolim pentru o perioada.Dupa cateva ceaiuri si o iahnie de fasole ce aduce ca si forma si textura mai degraba cu o coliva ne despartim. Jandarmii coboara catre Pestera pe acelasi traseu iar noi trei ne indreptam pe platou catre Omu.
O zi pe masura sufletului meu. Soare,nici o adiere a vantului si zapada consistenta ne insotesc pe traseul nostru.Nu sunt parcimonios si va invit la cateva imagini.Catre cele doua varfuri ale muntelui Obarsia:
Si catre varfurile Gavanele, Coltul Ocolit(Bucura Dumbrava) si Omu.
Traversam pe varianta de iarna muntele Obarsia. Unele ezitari ale lui Bebi, lipsa din bagajul acestuia a coltarilor si a unor incaltari de iarna ma determina sa ii propun lui Geo solutia retragerii din zona seii La Ceardac pe valea Obarsiei catre Pestera. Desi imi doream sa profit de o asemenea zi de iarna si sa urc la Omu decizia adoptata in unanimitate este cea justa. Imi iau ramas bun de la Costila,Moraru si valea Cerbului:
de la zona cea mai inalta a Bucegilor-varful Omu:
si coboram catre valea Obarsiei:
pe pantele sudice ale muntelui Obarsia:
si stanca Mecetului Turcesc:
Dupa doua ore, deschizand poteca printr-o zapada pana la genunchi inmuiata de soarele din ce in ce mai puternic, ne aflam langa postul de jandarmi Pestera. Iahnia-coliva a Ginei isi traise traiul de multa vreme si doar lucratura costmului de gore-tex mai pastra vie amintirea ei,in stare gazoasa insa. Asa ca ne-am potolit foamea si pe acelasi drum, pe care mi-l doresc la fel de "modernizat" , o pornim catre Targoviste. Cu fata arsa de soare si cu gandul la urmatoarea tura.
P.S. Traseul parcurs este martisorul meu pentru femeile care imi inteleg (a)plecarea mea catre toate aceste daruri divine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu